Descriere
Informaţii generale: FT3 (Triiodotironina liberă)
Aproximativ 80% din triiodotironina (T3) circulantă rezultă din conversia periferică a tiroxinei (T4), restul de 20% fiind produs ca atare de glanda tiroidă. Numai 0.1-0.3 % din T3 seric se găseşte sub formă liberă (free T3) fiziologic activă, majoritatea fiind legată de proteinele plasmatice (în principal TBG). Determinarea FT3 prezintă astfel avantajul că este independentă de modificările survenite în concentraţia şi în proprietăţile de legare ale proteinelor plasmatice.
Activitatea metabolică a FT3 este de cinci ori mai mare decât activitatea FT4.
Concentraţiile serice de T3 şi FT3 depind în mod esenţial de rata de conversie periferică T4→T3. Rata de conversie poate fi diminuată:
- în afecţiuni sistemice severe de cauza non-tiroidiană (neoplazii în stadii avansate, ciroză hepatică decompensată, insuficienţă renală în stadiu terminal, sepsis, anorexie nervoasă) ce pot determina “sindromul T3 scăzut” caracterizat prin scăderea T3/FT3 şi creşterea unui stereoizomer inactiv – „reverse” T3 (rT3), prin “redirecţionarea” conversiei T4;
- ca urmare a administrării unor medicamente: corticosteroizi, propranolol şi amiodarona;
- la persoanele vârstnice: concentraţiile de T3/ FT3 sunt cu 10-50% mai scăzute faţă de cele ale persoanelor mai tinere (din acest motiv, o formă uşoară de hipertiroidism ar putea fi trecută cu vederea la aceşti pacienţi).
In prezenţa unui deficit de iod se poate înregistra o creştere compensatorie de T3/FT31;3.
Recomandări pentru determinarea FT3
- depistarea unei secreţii izolate de triiodotironina (hipertiroidism T3), ce poate apărea în aproximativ 10% din cazurile de hipertiroidism;
- identificarea pacienţilor cu hipertiroidism subclinic, care prezintă supresie de TSH şi concentraţii normale de FT4 şi FT3; aceşti indivizi au risc crescut de a dezvolta hipertiroidism clinic manifest;
- stabilirea prognosticului la pacienţii cu boala Basedow Graves (o concentraţie crescută de FT3 inainte de iniţierea terapiei indică o rată crescută de recăderi);
- pentru depistarea recăderii bolii la pacienţii cu hipertiroidism (creşterea FT3 poate fi un semn precoce);
- evaluarea severităţii unui hipotiroidism primar;
- monitorizarea tratamentului cu levotiroxină (pentru evitarea supradozării)3.
Pregătire pacient – à jeun1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens lipemic sau hemolizat1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)1.
Valori de referinţă FT3 (Triiodotironina liberă)
|
Vârstă |
Valori de referinţă (pmol/L) |
Valori de referinţă (pg/mL) |
|
0-6 zile |
2.65-9.68 |
1.73-6.30 |
|
6 zile-3 luni |
3.0-9.28 |
1.95-6.04 |
|
3-12 luni |
3.30-8.95 |
2.15-5.83 |
|
1-6 ani |
3.69-8.46 |
2.41-5.50 |
|
6-11 ani |
3.88-8.02 |
2.53-5.22 |
|
11-20 ani |
3.93-7.70 |
2.56-5.01 |
|
> 20 ani |
3.4-6.8 |
2.21-4.43 |
Femeile gravide au concentraţii de FT3 mai scăzute, corelate cu vârsta gestaţională:
Factori de conversie: pmol/L x 0.651=pg/mL; pg/mL x 1.536=pmol/L; pg/mL x 0.1=ng/dL.
Limita de detecţie – 0.4 pmol/L (0.260 pg/mL)1.
Limite şi interferenţe
La pacienţii cu afecţiuni non-tiroidiene un nivel scăzut de FT3 reprezintă un rezultat nespecific2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
- autoanticorpii faţă de hormonii tiroidieni;
- tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu1.
